Evident ca nu am cuvinte pentru a caracteriza acest MARE roman sf care are un final de-ti face parul maciuca dar si te pune intr-o situatie ingrata in care sigur nu ai fi facut aceasta alegere pe care o face eroul principal al cartii. Deci hai sa mergem in Zona si ce-o fi o fi!
Cartea adolescentei mele, publicata initial in vestitul Almanah Anticipatia 1984 si apoi republicata de editura Nemira in anul de gratie 1993, adevarata editura din Romania care a publicat SF pe rupte, in vestitul format 13/20.Intr-un top ten al celor mai bune carti sf citite de mine vreodata PICNIC LA MARGINEA DRUMULUI aspira la un loc printre primele.Inchei cu cuvintele cu cuvintele lui Redrick Schuhart:
„Ferice pentru toti,pe gratis, si hai sa nu plece nimeni suparat!”
Pur si simplu un roman superb, in traducerea marelui maestru Valerian Stoicescu!
posted by Nicu
True… bun de tot.
Cartea care are coperta (in limba rusa) o am pe undeva prin lazile pe acasa, si a fost printre primele carti care am (intr-un fel spus) citit-o…. invatam pe atunci literele, ai multe din cuvinte nu le-am inteles…
Prima varianta in lb. romana a fost traducerea (in mare) facuta de un unchi de al meu.. clar, fiind ca nu avea destule cunostinte, sa-i spunem tehnice din limba initiala, am citit mai mult un rezumat 😛
Peste ani, citita in romana.. a sunat sec
@Sagy
Nu te supara,dar,pentru un redactor-sef,ai probleme cu gramatica limbii romane .
@radu: da, mia culpa… de obicei se intampla asta cand ma grabesc sa scriu ceva, sub imboldul impulsului de moment si cu mult, hmm… lichid bahic, sau ma rog dionisiac testat.
Dealtfel, de aceia folosesc pseodonimul „Sagy” cand comentez pe bloguri pentru ca daca ar fi vorba de o discutie oficiala, mi-as folosi numele.
Vorba aia din stramosi lasata, errare humanum est… ce am scris mai sus nu e disculpare ci o clarificare 🙂 [din pacate, in loc sa folosesc adresa blogului meu am folosit adresa fanzinului]
@radu:
PS: nu ma supar
NB: tot semi-alcoolizat (de data asta) sunt 🙂
O carte cap-de-perspectiva. In inima mea alaturi de „Dune” si „Fundatia”. Un film straniu si genial (din fericire…sau poate nu…inca Hollywood-ul nu a bagat in seama aceasta carte).
Nu te supăra da’ e ca şi cum în reclama la un roman poliţist ai spune cine e autorul crimelor, nu pare spoiler da’ e al dracu de mare.
@Ghita Laurentiu-Aista este o carte simbol,iar finalul este asa cum nici in cel mai tare roman politist nu ti-ai imagina,si hai sa fim sinceri si seriosi ai face alegerea pe care a facut-o eroul stiind ca ai acasa o gramada de belele?!
Tocmai alegerea pe care o face in final ne da dimensiunea umanitatii si a maretiei „antieroului”…si deasemeni da o nota de omenesc profund intregii aventuri.